Isi pierde usor echilibrul privindu-i chipul, uita sa respire, iar cuvintele prietenelor ei se lovesc de ea ca de un zid apoi se intorc la ele, fara ca ea sa le poata asimila. El o priveste, are privirea aceea plina de iubire sau de compasiune, atat de penibil ca nu poate face deosebirea, dar ea ar vrea sa-i sara in brate si sa-l sarute usor, sa-i spuna ca i-a fost dor de el ca de-o gura de aer curat. Ochii i se umezesc, simte cum din ei se scurge tristetea in timp ce-o voce enervanta ii reaminteste ca el nu o mai iubeste, ca desi nu mai e cu fata aceea, Z, asta nu inseamna ca va fi cu ea. Isi intoarce privirea ca el sa nu vada cat de tare sufera, nu ar vrea sa se simta vinovat el pentru suferinta ei.
-Buna, ii spune el zambindu-i.
-Buna! raspunde ea zambareata. Ce faceti? se adreseaza de data aceasta si fetei blonde de langa el.
-Stam putin de vorba... vine repede raspunsul asteptat, iar ea rasufla usurata,
bine ca nu e cu ea spune ea amintindu-si ca o stie p blonda.
Ea merge in continuare, el o priveste cum se indeparteaza... Niciunul nu spune nimic, desi poate amandoi ar avea asa multe de spus... Modul in care el se uita in ochii ei o deruteaza, o fac sa spere ca acolo in sufletul lui mai sunt sentimente pentru ea, ca mai exista o sansa, cat de mica, sa fie impreuna.
'
Pari foarte schimbat, dar inca ma privesti la fel ca inainte...Scuze, dar nu stiu de ce inca nu mi-e indiferent sa te vad' scrie cu lacrimi in ochi fata in fereastra deschisa de messenger, ii tremura mana cand apasa 'Enter', ii e teama de ce-i va spune el...
'Nu stiu de ce, dar nu te pot privi altfel.
Asta inseamna ca si tu ma privesti la fel? Inseamna ca m
ai simti ceva ceva pentru mine?' vine raspunsul lui, iar inima ei incepe sa bata de o mie de ori mai tare. Zambeste! Se bucura ca ii pasa, ca nu o poate privi la fel, ca in ochii lui inca ii e iubita, chiar daca au trecut atate luni de cand s-au despartit, chiar daca in bratele lui a fost o alta fata...
'
Normal ca mai simt ceva pentru tine, nu mi-a fost asa usor... Tu nu mai simti 'ceva ceva' pentru mine?'
Enter
Asteptare...
Zi ca mai simti ceva pentru mine, zi-mi ca ma iubesti si ca totul o sa fie bine, ca o sa fim ca inainte... se roaga ea privind ecranul enervant de luminos, urand fiecare secunda care trecea fara ca ea sa primeasca raspunsul lui.
'
Normal ca mai simt ceva...'
Danseaza de fericire, ar vrea sa iasa pe balcon si sa strige cat poate de toare ca el inca mai simte ceva pentru ea, ca exista o sansa ca ei doi sa se impace...
Apoi isi aminteste de cum s-au despartit, de cum el a plecat de langa ea fara sa-i spuna macar un cuvant, de pozele in care el si Z se sarutau.
La dracu'! spune nervoasa asezandu-se in fata calculatorului si incepand sa tasteze intr-un ritm nebunesc.
'
Mai simti ceva pentru mine si totusi ai fost cu ea, si totusi ai aruncat totul la gunoi fara sa-ti pese. Nu te inteleg!'Magarul! Ce tupeu pe el sa spuna ca mai tine la mine, desi nu are intentia sa ne impacam... De ce imi da sperante aiurea? spune nervoasa batand din picior.
'
Si ce ai fi vrut sa fac? Sa astept pana...'
'
As fi vrut sa ma asculti, sa nu gandesti pentru amandoi, sa ma intrebi si pe mine ce vreau...Acum e prea tarziu dupa cum vad eu lucrurile.'
'
Las-o balta' spune el total nepasator.
Stia ca asta va spune, stia ca va renunta si ca va da inapoi, asa face mereu. "Curajosul!"
Si totusi ii e datoare cu o cafea, a ajutat-o cu jocul ala stupid, i-a promis o cafea, iar el a acceptat-o. Poate ca se vor impaca la cafea sau poate vor incepe sa se sarute de indata ce se vor vedea...
Erau mii de scenarii in minte fetei, de indata ce a putut l-a chemat la o cafea, inima batandu-i nebuneste pe tot parcursul zilei, nestiind ce urma sa se intample intre ei doi. Il iubea si ii simte asa tare lipsa...
A asteptat vreo 2 ore ca el sa vina, dar nu a aparut... A intrat pe mess si a vazut offline-ul de la ea cand trebuia sa plece la munca, ii vorbea de parca ar fi dezamagit ca nu se pot vedea, iar in sufletul ei flacara sperantei ardea din ce in ce mai tare declansand un incendiu ce urma sa fie stins de rauri de lacrimi.
Cateva zile de liniste din partea amandurora, niciunul nu dadea nici un semn, pentru ea era un adevarat Iad sa nu stie nimic de el, nu stia daca el mai voia sa se intalneasca sau daca se impacase cu Z.
Isi face curaj, fata mult prea timida si sa-i dea un mesaj, si tasteaza repede stand la scoala in banca ei:
'
Hei, ce faci? Am mai crescut un nivel la joc, sunt mandra de mine!'
Tarziu, dupa vreo doua ore primeste mesaj de la el:
'
Bine, ma jucam.'
'
Mai vrei cafeaua aia sau o las balta?'
Ii transiprau si palmele de atatea emotii, avea un gol imens in stomac, iar suspinele i se stransesera toate in gat si abia asteptau sa iasa la lumina zilei.
'
E doar o cafea pana la urma, daca vrei sa o dai o servesc, daca nu, nu ma supar.'
Uite si de ce avea un gol un stomac.
Toate visele ei referitoare la acea intalnire, toate sperantele ca s-ar putea impaca decedau usor, dar mai avea o ultima sansa sa afle adevarul, sa afle daca mai are rost sau poate merge mai departe, sau macar sa incerce.
'
O dau cu placere... De fapt voiam sa stiu daca e doar o cafea sau altceva. Am aflat raspunsul.'
SMS-ul de la el, ultimul, a venit ca o ultima lovitura, una de gratie, una care acum cateva saptamani ar fi distrus-o, dar acum stia deja ca asta urma. Nu o surprindea, dar o durea.
'
Esti fata despteapta, de ce nu mergi mai departe? Eu nu sunt de tine'
Nu plange! Nu plange!Zambeste!Respira!Cu lacrimi in ochi si un gol in suflet tasteaza ultimul mesaj al acestei conversatii, al acestei relatii:
'
Nu stiu de ce nu merg mai departe, de fiecare data fac un pas, apoi ma uit in urma mea. Poate pentru ca imi e prea dor de tine sau poate tin prea mult la tine sau poate nu sunt asa desteapta... Ciudat cum ne-am schimbat, la inceput eu nu credeam ca esti de mine, acum tu nu crezi asta...'
I l-a trimis si a tras adanc aer in piept alungand lacrimile, bocetele, tipetele de durere, trebuia sa mearga mai departe. Acum nu mai era nimic de facut. Jucase si ultima carte pe care o avusese si pierduse, nu era dependenta de jocuri de noroc si stia cand sa se retraga, acum era momentul.
A facut pe puternica in fata prietenelor ei, in fata tuturor, dar in sufletul ei, doar ea stia ce era: o furtuna oribila pe care simtea ca daca nu o opreste...
Ar fi vrut sa mai adauge ceva mesajului, locul punctelor de suspensie ar fi vrut sa puna:
'intotdeauna m-am simtit inferioara tie, tu erai tot ce eu nu eram, erai idolul meu, si stiam ca la un moment dat totul se va termina, stiam ca vei inceta sa ma iubesti. Ai dreptate, nu esti de mine, ai fost doar o frumoasa iluzie, m-ai facut sa ma simt...speciala'
N-a scris asta, nu mai avea rost, nimic din ce ar fi spus ar fi spus degeaba...
Se terminase... Nu! S-a terminat, iar ea mai poate face doar un lucru: sa mearga mai departe.
Si totusi, de ce ii face lui placere s-o chinuie asa? Candva ar fi dat orice ca pe obrajii ei sa nu curga niciodata lacrimi, candva iubea s-o vada razand... De ce ii spune ca tine la ea, de ce vrea sa stie daca ea mai tine la el, daca de fapt nu ii pasa? De ce ii da sperante, o apoi i le fura?
