Tango fara pereche

Spune-mi sa dispar, sa te las in pace, sa ma evaporez cat mai repede din viata ta si am sa o fac... odata pentru totdeauna. Dar spune-mi adio privindu-ma in ochi si constientizand cat si cum te iubesc, cat te-am dorit si cat am suferit cand ai plecat, cand m-ai lasat sa infrunt singura enormitatea sentimentelor mele. Ma alungi, ma inlocuiesti, imi dai sperante, ma respingi, dar nu spui niciodata ca nu ma iubesti, din contra... E ca un tango, e pasiune si respingere, e iubire si ura, dar eu nu mai pot dansa singura, e un dans in doi. Si daca mai exista in sufletul tau un licar de iubire de ce nu vrei sa dansam impreuna? De ce negi existenta sentimentelor, de ce ma indepartezi? 'Nu sunt de tine'... asta ai spus, dar de ce nu esti de mine? Sunt prea putin pentru tine sau prea mult? Te rog, te implor... Fa ceva! Alunga-ma sau cheama-ma, respinge-ma sau iubeste-ma, spune-mi 'Bine ai venit' sau 'Adio', dar nu ma mai lasa in intuneric, m-am saturat de incertitudine. Am devenit prieteni sau ne iubim in continuare?

LinC

Iubesc si sunt ranita de cel pe care as vrea sa-l strang in brate, uneori il detest pentru ca nu ma mai iubeste, alteori il ador doar pentru ca-mi zambeste. Spun ca e un fraier ca a renuntat la iubirea ce i-o port, dar sunt constienta ca nu as putea iubii suficient de mult cat pentru amandoi. Urasc sa fiu ranita de cel care imi apare seara de seara-n vise, dar, la randul meu, si eu ranesc... Ii ranesc pe cei care ar da orice pentru un simplu zambet, pe cei care ma vad ca fiind fata ideala, pe cei care m-au urcat pe-un piedestal si nu vor sa ma dea jos de acolo, desi eu urlu ca o nebuna ca urasc sa se holbeze lumea asa la mine... Dar ei nu aud urletele mele si nici cuvintele urate, asa cum nici eu nu aud cuvintele urate rostite de el, acel el pe care il idolatrizez. Si asa in sufletul meu stupid de nefericit ranile provocate de el cresc, pe masura ce cresc si ranile pe care eu le provoc in sufletul altora.
Si nu ar mai simplu sa-l iubesc pe cel ce ma iubeste? Si nu ar fi asa usor sa ma las pur si simplu iubita fara sa-mi mai pese de stupidul suflet din piept care urla in disperare 'il vreau pe el si doar pe el'?
Ba da, dar de ce sa imi simplific viata cand pot sa o complic? De ce sa nu visez la o iesire la o cafea in fiecare seara, sa-mi pun toate sperantele in acea ceasca plina cu o substanta neagra si amaruie... In prostia mea stiu ca elixirul iubirii nu exista, si chiar daca ar exista nu ar zace intr-o punga asezata pe raftul unui magazin nevizitat, dar sper...
Sper ca ma va strange in brate si ma va saruta, la fel cum el spera sa o sarute pe ea, iar ei sa ma stranga pe mine in brate... E un cerc vicios din care nu pot iesi... De fapt, mint, e doar o alta ceasca de cafea pe care o beau singura, fara el.


PS.: LinC= Love is not Coffe

Noi am omorat iubirea

O lacrima si-un suspin,
Mii de trandafiri
si-un singur spin
toate legate de-amintiri,
de aceleasi momente,
aceleasi fete
si aceleasi zambete,
acum prefacute-n nimic...
Tu nu-ti mai amintesti
nici macar asa...un pic.
Nu-ti mai aduci aminte
de mine, de tine,
de noi, de iubire,
de cuvintele frumoase
sau de momentele dureroase,
cand amandoi plangeam,
cand eu inca te mai visam.
Asta e un sfarsit,
un 'adio, te-am iubit',
un trandafir ofilit
de timpul ce nu ne-a ocolit.

O ultima lacrima,
un ultim suspin,
mii de trandafiri ofiliti,
ai caror tepi au fost rupti,
toate lasate pe-un mormant
de noi, amandoi sapat
in care-am ingropat
dovezile ca ne-am iubit.

Renastere

Trupul ii e lipit de pamant,
lipsit de viata, inghetat,
nu se poate misca,
caci muschii nu vor a o asculta.

Inima-i pare amortita,
ca si cum a uitat sa bata,
sa pompeze sangele prin vene
curatand din corp otravurile.

Ochii i s-au uscat
de cand sa planga a incetat,
in jur nu mai vede nimic clar,
dar vede ca viata-i un medicament amar.

Se sprijina-n propriile maini
uitand ca sunt pline de rani,
se ridica de jos cu greu,
inima ii bate din nou.

Sangele ii curge pe pielea alba,
urme ale durerii care nu vor sa dispara,
dar ea a devenit imuna la durere,
acum nu mai are ce pierde.

Face-un pas si inca unul
lasand in urma intreg trecutul,
cei ce-au ranit-o vor crede c-au distrus-o,
dar ei toti mai puternica au facut-o.

Caci din propriul sange-a renascut,
e mai puternica, e de temut,
si intr-o zi se va intoarce
si lacrimi de sange vor curge,
dar nu din ochii ei...