Sta in fata lui, priveste acele trasaturi superbe de care se indragostise, ochii aceia incredibil de verzi in care se pierduse de atatea ori, parul negru in care adora sa se joace, bratele calduroase care o cuprinsesera de atatea ori... Era el, chiar el, in carne si oase, stand rezemat de-un perete jegos pe care scria 'Du-te dracu' si multe nume, era la fel de frumos cum si-l amintea si avea acesi privire de om increzut.
-Buna, ma bucur sa te vad, spunea el incercand sa o ia de mana.
-Buna, raspunde ea sec.
El isi ridica mana dreapta usor pana ce ii atinge obrazul rosu, inghetat, apoi o mangaie si zambeste. 'Doamne, ce zambet' se gandeste ea si inchide ochii savurand momentul. Apoi...
-Mi-ai lipsit enorm!ii marturiseste el cuprinzandu-i talia micuta in incercarea stupida de a o imbratisa.
A luat-o prin surprindere, sentimentele o copleseau; amintirile se invarteau in mintea ei, dansau. Ii fusese si ei dor de el, dar lui atunci nu i-a pasat, a mers mai departe ajungand in patul multora in timp ce ea suferea.
-Lasa-ma! a ordonat ea incercand sa se elibereze din imbratisarea lui, era aproape imposibil, bratele lui o strangeau si mai tare. Da-mi drumu in clipa asta!
Baiatul luat prin surprindere de reactia ei o elibereaza. E confuz, nu intelege de ce reactioneaza asa, isi dorise atat de mult sa se intoarca, iar acum il refuza pur si simplu.
-Nu inteleg... Credeam ca asta iti doresti, ca iti era dor de mine...spune el.
-Credeai gresit, sopteste fata linistindu-se. Imi era dor de tine, imi doream sa fie totul ca inainte, dar tu ai plecat fara sa conteze relatia noastra sau sentimentele mele...
-Dar m-am intors si nu voi mai pleca, nu de data asta. Ju...
-Shhh, nu-mi jura nimic, "juramintele nu fac doi bani" ai uitat? Asa ai spus cand te rugam sa mai dai o sansa si sa-ti amintesti ce-mi promisese-i ca vei fi langa mine.
-Iarta-ma, iubito. Te rog! Am gresit parasindu-te, dar...
-Nu mai exista niciun 'dar', raul a fost facut, iar ranile s-au vindecat. A trecut prea mult timp.
-M-ai uitat?el stia raspunsul, dar spera ca ea ii va spune 'nu', ca va mai avea o sansa...
-Da.
-Deci chiar s-a terminat,nu?
-S-a terminat de mult, de cand eu plangeam si tu te indepartai de mine, de cand eu muream putin cate putin, iar tu infloreai langa altele...
-Ai suferit mult...
-Probabil, dar ti-am urmat exemplul in cele din urma, am continuat sa traiesc fara sa-mi mai pese de cel pe care l-am iubit.
-Imi pare rau, dar as vrea sa stii ca nici mie nu mi-a fost tocmai usor. Uneori un zambet ascunde multe lacrimi.
Ea incepuse sa planga, o durea sa-si aminteasca prin ce trecuse, ura despartirea lor, ura amintirile, il ura pe el pentru ca a parasit-o si se ura pe ea pentru ca i-a permis sa plece.
-Iarta-ma, nu voiam sa readuc la viata amintiri neplacute, credeam ca...Credeam prost, ochii lui incep sa straluceasca, clipeste des alungand lacrimile.
-Mi-a parut bine sa te vad dupa atata timp, sper sa fii fericit si sa iubesti, spune ea imbratisandu-l pentru ultima oara.
-Multumesc. Sper sa ma ierti si sa ai o viata minunata alaturi de cine vei dori tu. Te iubesc!ii spune plecand de langa ea.
-Nu am ce sa-ti iert...
El se indeparteaza, iar ea ramane din nou singura langa acel perete jegos, privindu-l cum dispare si plangand. Se sprijina de zid incercand sa-si mentina echilibrul, totul se invartea cu ea, il indepartase, acum era vina ei.
-Imi doream o viata minunata alaturi de tine. Inca mi-o doresc... Stupid, dar si eu te iubesc. Si mai stupid e ca acum eu te alung si imi pare rau, dar o meriti din plin.
Just a story...
Have a nice day!
