After a storm

A trecut furtuna, e soare acum copila. Iesi din casuta ta darapanata, lasa in urma peretii ingalbeniti pe care atarna diferite rame in care ti-ai uitat viata, in care ti-ai pus toate amintirile sperand ca intr-o zi, cand frutuna se va opri, iar tu vei fi rece ca marmura cineva le va gasi, astfel viata ta nu va fi uitata de urmasii tai. Nu-ti fie teama de soare, la inceput lumina te orbeste si obrajii iti sunt umeziti de lacrimi, dar te obijnuiesti repede cu darurile oferite de zeul luminos. Hai, deschide ferestrele si usile casutei, permite luminii sa coloreze decorul prost al casei...sau si mai bine, scoate tot din casa, arunca tot ce-ti aminteste de trecut, de furtuna urata ce ti-a vizitat straduta. Da-le foc si incalzeste-ti sufletul! Redecoreaza-ti caminul, cheama-ti prietenii si rudele sa-l vada, sa-l incalzeasca cu prezenta lor.
Hai, copila, hai afara! Furtuna a trecut, ce-a fost mai rau s-a dus, acum totul depinde de tine, ai doua carari pe care poti sa mergi: poti sa alegi sa traiesti ca si cum furtuna nu a fost decat o lectie din care ai invatat cum sa te protejezi pe tine si ceea ce iubesti sau poti sa ramai inchisa intre peretii murdari ai propriei tale inchisori, inchisoare ale carei chei sunt la tine. E alegerea ta, dar sa stii ca afara e foarte frumos, iar soarele iti mangaie chipul la fel ca inainte de frutuna, iti amintesti?

Two halves ... a whole!

Te iubesc, te iubesc si te voi iubi mereu, ingerasul meu. Ii spuse el privind-o in ochi si mangaindu-i obrazul catifelat. Stateau asa, imbratisati, de cateva ore, nu-si spuneau mare lucru, doar mici nimicuri menite sa exprime ceea ce nu se putea exprima:iubirea.
Daca eu nu as exista pe cine ai imbratisa acum?intrebarea i se parea amuzanta lui, dar in ochii ei se citea dorinta de a primi un raspuns cat se poate de serios. Stia bine ca el o iubea si ca langa ea era fericit, dar daca s-ar intampla ceva si ea ar disparea, ce ar face el? Daca ei nu s-ar fi cunoscut? ...
As imbratisa singuratatea. Nu as zambi, ci as plange imaginandu-mi o fata imperfecta pentru multi, dar perfecta pentru mine, care sa poate sta in bratele mele ascultand doar bataile inimilor noastre cum se armonizeaza. As plange de dorul ei in fiecare clipa si mi-as petrece intreaga viata cautand-o prin lume doar pentru ai simti fie si o secunda trupul micut incalzindu-l pe al meu.
O lacrima cazu din ochii ei. Cum era posibil ca el sa ii spuna exact ce voia sa auda? Cum de stia el mereu sa-i spuna cuvintele potrvite? Oare pentru ca...
Pentru ca te iubesc, spuse el raspunzand gandului ei. Si tu ma iubesti, pentru ca ceea ce simtim noi e dragoste adevarata...Pentru ca tu esti jumatatea mea, pentru ca ai fost creata din coasta mea ca sa fii cea care imi va sta alaturi pana in ultima clipa si dincolo de ea.

It's over!

Simt ca soarele incepe sa-mi incalzeasca din nou sufletul, ca tot frigul din interiorul meu este indepartat... Senzatia e wow, e uimitoare, e ca si cum ai fi fost inchis jumatate din viata si vezi pentru prima oara soarele, ii simti razele mangaindu-ti chipul. E ca si cum ai simti ploaia racoroasa pe pielea ta intr-o zi de vara caniculara. E ca si cum ai primi un pahar cu apa dupa cateva ore de facut sport intens.
Nu-l mai vreau, nici daca as avea posibilitatea de a fi din nou cu el nu as accepta. Nu mai vreau un tip ca el si nu are rost sa raman prinsa in inchisoarea trecutului, nu mai vreau sa stau in bezna amintirilor, vreau sa vad lumina prezentului si stralucirea viitorului. Vreau sa ma bucur de viata, adolescenta si libertate...