Some hurts:)

Uneori desi te doare sufletul continui sa zambesti, sa te prefaci ca totul e bine, sa spui 'da, m-ai ranit, m-ai abandonat, dar stai linistit, e ok'... De ce? De cand am devenit asa o prefacuta? Da, ma doare tot corpul, am doare sa stiu tot ce stiu, ma doare ca nu sunt pe primul loc... si totusi nu pot face nimic. Asta e... Un Revelion alaturi de parinti, the best one!...

Fuck it!

Multe s-au schimbat in ultimele luni si multe au ramas la fel....
Pentru inceput as putea spune ca aproape am atins fericirea, i-am simtit parfumul discret de vanilie, i-am gustat dulceata incomparabil mai buna decat ciocolata, i-am simtit senzuala atingere amagitoare...dar acum simt ca o pierd, simt ca inevitabil dupa soare vine ploaie, iar cand nori nu au disparut complet, ci doar au lasat o raza sa scape din inchisoare lor, nu e ca si cum ai putea spune ca te surprind primii stropi de ploaie.
Greu sa o iei de la inceput? Oh, nici n-ai idee cat de greu poate fii. Chiar si atunci cand ma straduiesc sa le zambesc celor din jur simt cum unele lacrimi imi scapa, se elibereaza si ies la lumina...
De ce sau ce ma doare? N-as putea spune exact... Poate distanta dintre mine si ai mei, poate mai mult de sufleteasca decat cea fizica, poate faptul ca nu inteleg ce ne tine despartiti, dar impreuna, poate modul in care ma simt atunci cand altcineva poate primi iubirea la care eu nici n-ar trebui sa visez, poate faptul ca ma simt al dracu' de mica, urata, grasa, nefolositoare, inutila sau poate pur si simplu ma doare sa nu fiu exact asa cum mi-as dori, sa nu am ceea ce iubesc, sa nu pot urla in gura mare ce simt, sa nu am dreptul sa visez la persoana aceea speciala, sa nu pot spune ca ma doare celor care mi-ar putea curma suferinta sau din contra sa o inzeceasca.... Si ce cacat sa fac acum? Simplu, ia un loc in fotoliu si plange-ti de mila...De fapt, stiti ce, imi merit soarta pentru ca sunt o scorpie proasta, care nu stie sa puna punct si sa o ia de la capat luptand pentru ce-si doreste si pentru ce iubeste!

Abracadabra! Nope... You're still a bitch.

Stiti ce urasc ce mai tare? Persoanele care nu sunt in stare sa-si faca propria viata si se baga in a ta! Nu le inteleg...Nu inteleg cum se poate sa vorbesti pe la spate o anumita persoana, apoi, brusc, cand persoana respectiva afla de lucrurile pe care 'le-a facut', te dai la fund. De ce sa faci asta? Daca esti asa mare si tare, de ce dracu' nu spui in fata ce ai de spus? Stiti ce sunt aceste persoane? Copile proaste care ma scot din pepeni...rau de tot! 'Domnisoara', cum poti tu sa arunci cu noroi in mine cand tu esti o zdreanta? De ce ma arati pe mine cu degetu' cand tu nu esti in stare sa faci o analiza propriei persoane? Nu sunt sfanta, nu am sustinut niciodata ca as fii, dar ceea ce am facut recunosc cu zambetul pe buze, pentru ca nu mi-e rusine cu mine, iar ceea ce sunt acum e rezultatul tuturor actiunilor mele din trecut. Dar atata timp cat eu nu am facut un lucru ma astept sa nu-mi fie pus in carca, deoarece fac urat.
Candva imi citeai blogul, poate inca o faci, sper sa o faci... doarece da, despre tine vorbesc, 'domnisoara'. Si stii bine de ce folosesc ghilimelele! Fereste-te de mine, nu vrei sa dam nas in nas vreodata, pt ca o sa uit ca te stiu de cand erai mica, asa cum ai uitat si tu si nu o sa iti placa ce o sa auzi sau ce o sa se intample! Gata, dupa cate am auzit in ultimul timp esti norocoasa ca nu spun tuturor ceea ce am aflat despre 'copila' de tine. Esti o nesimtita pt fiecare lucru pe care l-ai inventat, esti o proasta pt ca ai crezut ca vorbele alea nu vor ajunge la urechile mele, esti o copila pt ca in loc sa te bucuri de fiecare minut alaturi de el, l-ai petrecut barfindu-ma pe mine, dar mai presus de toate esti o zdreanta!
'Domnisoara', ai grija, caci minciuna are picioare scurte, iar eu abia astept sa se afle adevarul! Si iti poti macar imagina ce se va intampla cand minciunile tale se vor afla?...

Fear...

Si cand in sfarsit iti pot auzi vocea din cand in cand, acum ca am posibilitatea de a sti de esti bine sau nu, acum mi-e atat de frica incat inghet... Mi-e frica sa nu te supar, sa nu fac/zic ceva si sa ne rupem din nou unul de altul, mi-e teama ca poate voi gresi cumva din nou si atunci...atunci va fi pentru totdeauna. Sunt confuza, sunt total derutata, nu stiu exact ce ar trebui sa fac si ce nu. Ma cunosc si stiu ca o sa o dau in bara la un moment dat, asta sunt eu, mereu gresesc, mereu fac prostii, tocmai de aceea mi-e teama si sa ma bucur ca am reusit sa vorbim, mi-e teama ca daca imi dau voie sa fiu fericita putin pentru ca avem posibilitatea de a comunica, o sa fiu neglijenta si o sa te pierd din nou, fara ca macar sa ne fii impacat cu adevarat. Apoi, mi-e teama ca voi face ca atunci cand eram impreuna, ma cenzurez singura, iar in timp aflu ca lucrurile pe care le aveam pe suflet si nu le spuneam/faceam niciodata sunt cele pe care le placi de fapt la o fata. Si ce sa fac in situatia asta?
 Da, 'asculta-ti sufletul' e cel mai usor lucru de spus, dar de facut este? Ei bine nu, nu este, nu atunci cand ti-e frica si tie de sentimentele tale, de lipsa lor, de tine. Pentru ca mie imi e teama, mi-e teama de mine, de tine si de noi. Pentru ca amandoi stim caat am suferit, amandoi stim cat ne-a durut cearta asta, dar intr-o oarecare masura amandoi am mers in continuarea, desi eu personal n-am trecut niciodata peste,nu te-am uitat niciodata, iar ce e cu adevarat in sufletul tau, doar tu stii, dar acum mie mi-e greu sa reintru in viata ta, iar tie ti-e greu sa ma lasi sa o fac, ti-e greu sa ai incredere in mine... Asta ma sperie, cate lucruri neclare sunt intre noi, cate indoieli ai in ceea ce ma priveste, iar eu nu pot sa-ti aduc dovezi palpabile ca iti spun adevarul, iar tu nu mai poti avea incredere 100% in mine, ma sperie posibilitatea de a disparea din nou din viata mea, ma sperie faptul ca doar ai reaparut si ai putea sa pleci iar. As vrea sa ramai aici, sa fii mereu prietenul meu, sa nu-mi fie teama, sa nu existe posibilitatea de a te pierde din  nou...
Poti? Poti, te implor, sa promiti ca nu ne vom mai certa, ca va fii bine, ca vom fii unul langa altul? Spune-mi ca poti sa-mi promiti ca vei fii mereu bunul meu prieten, cel mai bun din lume, si ca eu voi putea fii exact ce iti doresti tu, ca nu te voi mai dezamagi, ca iti voi putea fii prietena aceea pe care sa poti conta mereu. Te rog, promite-mi si alunga-mi teama, iar daca nu poti...minte-ma!

Toner de calitate

De curand am inceput facultatea, primul an, prima oara departe de casa, primele cursuri si primele tone de cursuri scoase la imprimanta zi de zi. Avand in vedere ca am posibilitatea sa-mi iau cursurile de pe net prefer sa fiu atenta la oare pentru a intelege si sa le scot la imprimanta acasa. Insa apare o mare problema: toner-ul. Se termina super repede, raman fara tus si ma trezesc ca a doua zi nu am cursul la zi. De curand am auzit tot felul de povesti despre tepe luate cu tonerele: cumparate frumos, pareau neatinse, dar eraude fapt consumate jumate. Si cu banii luati si fraierit? Ce poate fi mai urat?!
Personal un toner de calitate pentru mine este unul care dureaza, care nu se termina dupa doua utilizari, deoarece eu folosesc destul de mult in timpul scolii/facultatii imprimanta. In plus, avand in vedere ca am si momente in care nu utilizez deloc imprimanta, nu imi doresc ca tusul meu sa se usuce si sa ma trezesc ca nu mai pot folosi acel toner. Mai mult de atat, fiind studenta si fiind si in plina criza mondiala, nu vreau nici sa dau foarte mult pe el, caci nah...banii nu ne dau afara din casa. Dar mai este un criteru foarte important:calitatea tusului. Nu da bine sa ma duc in fata un profesor cu un proiect jumate sters nu? Astfel incat calitatea trebuie sa fie si una acceptabila, daca nu chiar foarte buna. Asadar unde am putea gasi acest toner care sa corespunda cerintelor mele? Un raport calitate-pret acceptabil? Ei bine, il putem gasi pe www.tonereurope.ro  .  Din cate am putut observa aici putem gasi cartuse toner fiabile si de calitate la un pret acceptabil. In plus au toner compatibil samsung cu multe modele de imprimanta. Iar daca sunteti din Bucuresti puteti ridica comanda de la Showroom-ul lor, iar daca nu veti primi comanda prin curier rapid in 1 sau 2 zile lucratoare.
 Asadar eu va recomand acest site, unde veti gasi suta la suta sigur ceea ce cautati, avand in vedere larga gama de produse pe care ne-o pun la dispozitie. Personal o sa imi comand cat de curand un toner de la ei avand in vedere ca cel pe care il am e pe duca si la mine se anunta multe cursuri care cer sa fie scoase la imprimanta si invatate....

In zadar...

Nu stiu de ce nu incetez sa sper ca ne vom impaca, ca nu ma va mai uri asa cum o face si ca nu voi mai fii cea care i-a facut atata rau... Nu ma v-a ierta niciodata, nu vom mai vorbi niciodata! Eu maine plec, iar el ma uraste, uraste ce i-am facut, uraste ceea ce sunt! Cum sa sper ca ma va ierta? De ce ar face-o? L-am tradat, l-am ranit... Daca as putea macar sa fac ceva sa schimb asta... Mi-as dori sa stie ce e in sufletul meu, dar e cam imposibil.Nici eu nu stiu foarte bine ce e, tot ce stiu e ca imi lipseste prietenul meu si ca mi-as dori sa stiu ca macar din cand din cand, o data pe an macar, vom putea vorbi fara resentimente. Din nou, IMPOSIBIL!

Ceai de flori de salcam

Florile albe sunt uscate
precum sufletele noastre,
iar in ibric apa fierbe
la fel ca sentimentele mele...
Presaram florile in apa
asteptand ca ceaiul sa fie gata,
la fel cum am presarat candva
iubire in relatia asta...aceea...

E fierbinte ca noptile petrecute impreuna,
dulce ca inocenta ce ma caracteriza,
rafinat ca tine, dragul meu,
dar binefacator ca mine.
Imi frige buzele cum mi-ai fript tu inima,
imi incalzeste interiorul
cum mi-ai incalzit tu candva sufletul,
dar apoi toate senzatiile dispar
la fel ca tine, iubitul meu hoinar.

Fashion Monster

Femeile in general isi doresc sa arate cat mai bine, sa aiba cele mai frumoase accesorii, cei mai draguti pantofi si cele mai in tendinte hainute. Si pentru asta petrec ore, zile si saptamani cautand prin magazine pantofii, rochita, fustita, bluza, tricoul sau accesoriul perfect pentru anumite ocazii, pentru a impresiona sau doar pentru a se simti bine in pielea lor. In ultimi ani magazine online s-au bucurat de un succes incredibil fiind mult mai usor, mai comod si chiar mai placut, as spune eu, sa cumperi de acasa decat sa te plimbi prin magazine, eventual si pe o vreme ca aceasta... Dar ce facem cand fiecare brand are propriul site si trebuie sa intri de pe un site pe altul pentru a gasi ceea ce cauti? Devine obositor sau macar plictisitor nu? Ei bine in aceasta situatie apelam la site-ul Fashion Monster care ne pune la dispozitie oferte a peste 30 de site-uri, peste 200.000 de produse intr-un format simplu, accesibil si la preturi foarte avantajoase. In plus zilele astea va puteti bucura de niste Reduceri fashion la foarte multe produse, precum ghete, geci, jachete, lentile colorate, ceasuri, trusa de farduri, coliere etc. Asadar vizitati site-ul si bucurati-va de aceste reduceri, de preturile foarte bune si evident de pasiunea comuna tuturor femeilor, moda!

Nebunie la orizont!:)

Doamne ce nebunie e in jurul meu!

Pentru inceput nu inteleg de ce unele fete inseala, umbla cu cate doi baieti in acelasi timp, ii minte si ii amageste pe amandoi, dar sustin ca doar pe unul dintre ei ii iubesc.Cand in sfarsit, cel neiubit afla adevarul si vrea sa puna punct, 'domnisoara' realizeaza ca de fapt il iubeste si il vrea inapoi. Si urla, si se zbate, si ameninta ca se omoara doar sa se intoarca la ea, apoi incepe sa ameinte in dreapta si-n stanga ca face si drege pentru ca tu (in cazul de fata eu) ai indraznit sa ii spui adevarul saracului baiat... In viata asta urasc multe chestii, dar cel mai tare urasc fetele rele care se dau drept fete bune. Frate, esti sau ai fost curva, recunoaste, ai gresit, recunoaste, decat sa faci pe proasta mai bine spui adevarul!

O alta problema e...evident, fostul. Adica nu inteleg de ce il visez mai mereu, adorm fara sa ma gandesc la el si apoi il visez, iar dimineata ma trezesc foarte aiurea si ma doare sa-l stiu departe mai tare ca niciodata. Am crezut ca a patit ceva, ca are nevoie de ajutor din partea mea si i-am dat un mesaj sa-l intreb daca il pot ajuta cu ceva, nu mi-a raspuns, dar apoi a postat pe facebook 'am nevoie de tine'...Acum nu stiu daca s-a referit la mine sau nu, dar totusi...ma da rau peste cap. Si asa mi-e greu sa nu-l mai caut deloc avand in vadere ca stiu ca a trecut printr-o perioad a dificila, dar am crezut ca noua ea sau noile ele il inveselesc, il fac sa se simta bine, ca au umplut golul lasat de mine, dar daca stiu ca se simte rau, ca nu ii e bine simt nevoia sa-l caut, sa ma asigur ca e bine, sa ii ofer tot ajutorul meu. De ce e asa aiurea situatia noastra? Oare se referea la mine? Ce ar trebui sa fac?...

Apoi mai e si scoala de soferi... Hei, adica mereu am crezut ca nu e mare branza sa conduci, dar m-am inselat enorm! Nu e chiar asa simplu, sunt atatea chestii de tinut minte, atatea manevre... Oricum, incet incet ma invat cu masina, dar e destul de stresanta si problema asta!

Pana la urma viata merge mai departe indiferent de cat de mult suferi la un moment dat.

Acum inteleg...

Am inteles un lucru, o relatie nu se destrama doar din cauza unuia, ci din cauza amandurora pentru ca o relatie e o chestie pentru doua persoane. L-am ranit si eu, si inca mult, a suferit si i-a fost si lui foarte greu... Am simtit asta in vocea lui, in modul in care a reactionat cand i-am spus cine e la celalalt capat al telefonului, in ura care se simtea in vocea lui. N-am dreptul sa-i mai cer sa fie ca inainte, nici nu sunt sigura ca as vrea... Nu doar eu l-am ranit, si el m-a ranit pe mine, desi nu isi da seama din relatia asta am iesit complet distrusa si inca incerc sa-mi revin. Ne-am pierdut unul pe altul si acum nu ne mai ramane decat sa ne revenim si sa ne vedem de vietile noastre, chiar daca departe unul de celalalt. Vreau sa raman cu amintirile frumoase, sa uit toate cuvintele urate, toate noptile nedormite, toate lacrimile varsate...tot ce a fost rau vreau sa dau uitarii. Si mi-as dori sa faca si el la fel, sa nu pastreze in suflet ura asta pentru mine, caci n-am intentionat niciodata sa-i fac rau si impreuna am trecut prin foarte multe... Vreau sa fie fericit, sa nu uite cine e cu adevarat, sa nu uite cat este de minunat si sa-si urmeze toate visele. Iar pentru mine vreau liniste, impacare, fericire, putere de a lupta cu tot ce o sa urmeze...
Zilele astea m-am gandit ca daca ne-am pierdut inseamna ca n-am fost facuti unul pentru altul. Primele zile dupa cearta noastra am zis ca el e de vina, apoi ca sunt eu, dar dupa ce am vorbit cu el, poate pentru ultima oara, am inteles un lucru foarte important, amandoi suntem la fel de vinovati. Dar e timpul sa mergem mai departe, sa ne stergem lacrimile, sentimentele urate si sa zambim, caci timpul trece si ramanem in urma.

[[~Iti doresc sa ajungi unde iti doresti, sa fii fericit, sa te bucuri de viata, sa treci peste momentul acesta urat din viata ta, sa treci peste ce-a fost urat pana acum in viata ta. Sper sa te indragostesti de o fata care sa merite si care sa te iubeasca la randul ei... Sper sa fii fericit si poate intr-o zi viata ne va pune iar la aceasi masa si ne vom aminti de noi. Pentru mine vei fii mereu prietenul meu minunat, jumatatea mea si barbatul ideal ptr mine, iubirea perfecta care numai perfecta nu era si pe care am pierdut-o. O sa-mi lipsesti... Iti multumesc pentru toate momentele frumoase si iti promit ca vei fii mandru de mine, ca imi voi aminti tot ce am invatat cat timp am fost unul langa altul. Si orice ar fi nu uita ca unde pe acest pamant se afla o fata care te-a iubit enorm si care tine la tine si pe care vei putea conta oricand. Sper sa ma poti ierta pentru tot!~]]

Undeva departe...

Si as vrea sa stau
langa un rau
sa ma gandesc
la ce-mi doresc,
la dureri si sentimente,
la lacrimi si zambete,
la bune si rele,
la toate visele mele...

Am sa plec departe,
unde nimeni nu ma stie,
unde nu sunt amintiri,
unde nu sunt amagiri
pentru a face ordine
in viata mea si-n mine!
Am nevoie de distanta
pentru a afla ce vreau de la viata...

Undeva departe
de locurile acestea
sper sa gasesc raspunsurile
la intrebarile ce-mi macina zilele,
sa gasesc putere in mine
sa lupt sau sa renunt la iubire.
Am nevoie de intelepciune
si ordine in sentimente...

What the fuck do I feel?*

De ceva timp tot aud intrebarea asta, 'Ce simti?'... Ma gandesc la un raspuns de mult, un raspuns care sa nu fie o minciuna, un 'ma simt super, mi-am revenit' e doar asa de ochii lumii. Daca ma opresc putin din orice fac si inchid ochii cautand adevaratele mele sentimente din acest moment, ma lovesc din toate partile sentimente de tot soiul, ma lovesc mult prea brutal si cedez in fata lor... sunt prea multe o data...

In primul rand simt o durere imensa in piept, e ca si cum cineva mi-ar fi scos inima si ar arunca cu bolovani in ea, iar ea, saraca, tot incearca sa-si faca treaba, sa pompeze elixirul vietii prin trupul meu. Durerea asta o mai simteam doar cand lui ii era rau sau era suparat, trist... Cand vedeam ochii aceia atat de frumosi tristi mi se rupea sufletul, nu-mi doream decat sa alin suferinta si-l luam in brate si-l strangeam tare tare promitandu-i ca voi fi mereu acolo, ca mereu va putea conta pe mine indiferent de ce se va intampla. Imi doresc asa tare sa-mi pot tine promisiunea...

Ma inteapa ochii ingrozitor si ma ustura.... rotocoale mici se lupta sa iasa la iveala, dovada suferintei vrea sa se scurga pe obrajii mei aducandu-mi aminte de cum ieseau la lumina inainte, iar el ma privea dispretuitor spunandu-mi sa plec. Dar mai imi aduc aminte de ceva, ceva ce s-a intamplat anul trecut pe vremea asta, ma tinea pe piciorul sau stang si stateam la masa, iar eu am inceput sa plang... doar ce ne despartisem, trecusera maxim 3 zile, dar aceasi scena ca in seara in care ne-am despartit s-a repetat. Vazandu-ma pe mine plangand s-a intristat, ii parea rau ca el imi provoaca o asemenea durere si ma strangea tare in brate avand ochii inlacrimati spunandu-mi ca e langa mine, chiar daca e doar ca prieten, ca nu ma va lasa singura si ca toata durerea asta o sa treaca... Doamne, ce schimbare! Dar prefer sa pastrez in suflet doar amintirea asta, caci el cel adevarat e acesta, caci el e un om bun, un om minunat, d-asta il iubesc atat si imi e asa dor.

Simt cum imi ingheata sangele in vene... Un frig imposibil de descris ma cuprinde si incep sa tremur, astept bratele sale atat de calde si protectoare sa ma cuprinda asa cum o faceau iarna trecuta... asa cum o facea in seara de Craciun cand am plecat de la petrecere iar afara era ingrozitor de frig si eu tremuram sau in seara de Revelion cand am iesit in fata blocului la 00:00 si el ma tinea lipita de el ca sa nu racesc dupa... Dar le astept in zadar, in bratele acelea unde eu ma simteam acasa, protejata, iubita probabil acum se cuibareste o alta fata... si cum sa nu ma doara asta?

Mai sunt alte senzatii, sentimente, dureri care ma lovesc, mai usor sau mai dur, dar ele sunt prea amestecate, prea greu de explicat in simple cuvinte... E greu, e aproape imposibil sa nu cedezi in fata unei asemenea lovituri, sau asa mi se pare mie. Si ce sa fac eu acum? Sa lupt in continuare pentru noi sau sa o las balta? Si daca lupt pentru ce sa lupt, pentru el iubitul sau pentru el prietenul? Sau poate ar trebui pur si simplu sa nu renunt la noi si sa las timpul si viata si Dumnezeu sa decida daca ne vom impaca sau nu, daca il vor face pe el sa mai vrea sa-mi vorbeasca sau nu...

Putere

Din lacrimi si durere
am adunat mereu putere...
putere sa te iubesc,
putere sa te pretuiesc,
putere sa nu strig,
putere la tine sa alerg,
putere sa nu cedez,
putere sa mai visez,
putere sa pot sa lupt
pentru tine si pentru ce-am avut.

Si-am adunat mereu
putere sa fiu eu
cea care intotdeauna
pentru noi va lupta,
dar am uitat de tot
ce am invatat...
Lupta se da in doi,
tu si eu pentru noi,
am uitat ca lupta
e in zadar daca o da doar ea.

Si asa a fost,
in zadar am luptat,
in zadar am adunat
putere, caci tu ai uitat,
ai uitat sa lupti si tu
pentru a exista un tu si eu.
Si acum e asa greu
sa adun putere eu
pentru a mai crea o speranta
ca pentru noi mai e o sansa...

Te rog, nu renunta,
da si tu lupta ta,
lupta, caci ce-am trait
e de nepretuit...


*Si cum sa renunt cand tot ce stiu sa fac e sa te iubesc si sa lupt pentru noi? Si cum sa ma resemnez ca s-a terminat cand am trecut prin atatea impreuna? Tu ai uitat? Ai uitat de planurile noastre, de zilele frumoase, de cum plangeam amandoi tinandu-ne in brate? Ai uitat prin cate am trecut?...Ai uitat de mine?
Mi-e atat de dor incat ma doare sufletul...Te-ai schimbat, am impresia ca iti e greu, dar cum sa ajung la sufletul tau cand tu ma alungi? Si eu am suferit!!! Poate mai mult decat iti imaginezi, doar ca eu n-am spus niciodata nimic...

Leapsa de la Hellen

Intrebari:
1.Ce preferi ? Iubirea sau aventura ?
2.Crezi in destin ?
3.Cine/ce te-a determinat sa iti faci blog ?
4.Muzica preferata si de ce ai ales-o pe aia .
5.Opinia ta despre moarte .
6.Crezi ca acesta e locul tau pe Pamant ? Unde te afli acum ?
7.Doua vicii .
8.Cat de mult mai pastrezi copilul din tine ?
9.Iti doresti o casa pe plaja sau una intre munti ?
10.Ai incredere in tine in toate momentele vietii ?
11.Mancarea si bautura preferata .

Raspunsuri:
1.Iubirea, evident!:)
2.Cu siguranta, da!:)
3.Viata, aveam nevoie sa ma descarc, sa spun ce am pe suflet, iar cum prieteni nu aveam....a fost singura solutie pe care am vazut-o in acel moment.
4.Ascul orice gen de muzica, trebuie doar sa ma regasesc in acea melodie, sa ma faca sa simt ca e scrisa pentru mine:p
5.Moartea...ei bine e ceva ce nu putem evita. Ne e teama de ea inca de cand ne nastem, dar oricat de mult ne-ar speria, e inevitabila...cu totii murim difera doar data, conditiile, varsta...!
6.N-am idee... Vom vedea in viitor:p
7.Sunt dependenta de cafea si de o persoana, care din nefericire nu mai face parte din viata mea in acest moment, sper sa revina...
8.Cat de mult pot, dar nu prea mult...cred ca am cam uitat cum era cand eram copil...
9.Si una si alta!
10.Nu...dar incerc sa am incredere in ce-mi spune sufletul meu.
11.Mancarea pregatita de o persoana importanta alaturi de un pahar de cola:p

Multumesc Hellen! Leapsa o poate prelua oricine, cu aceleasi intrebari:p sunt chiar interesante!:x

Stay with me!*

Ea: Imi lipsesti... enorm, din ce in ce mai mult, iar tie nici macar nu-ti pasa si asta ma doare mai tare decat ti-ai putea imagina.

El: Da, poate nu-mi pasa sau poate nu vreau sa vezi ca-mi pasa...

Ea: De ce? De ce te indepartezi? De ce nu ma lasi sa fiu cu tine?..
.
El: M-ai ranit, nu doar o data, de o mie de ori. Am iertat mereu, dar pana cand?

Ea: Si tu m-ai ranit pe mine, dar eu am continuat sa lupt pentru tine, pentru noi... Tu de ce renunti?

El: Poate tu ma iubesti altfel, eu nu te pot iubi asa, de aceea te indepartez.

Ea: Nu-mi pasa de cum sau cat ma iubesti... Vroiam sa-ti aud vocea, sa-ti vorbesc, sa-ti vad chipul, vroiam sa ma tii de mana cand se prabuseau toate iluziile mele... Mi-ai promis ca vei fi acolo...

El: Si tu mi-ai promis multe... Asta e viata. Uneori ii pierdem pe oamenii pe care ii iubim si nu putem face nimic in legatura cu asta.

Ea: Eu nu vreau sa te pierd, nu pe tine, nu asa...

El: Nici eu nu am vrut sa fiu ranit, tradat sau mintit de atatea persoane, dar am fost...

Ea: Nu-mi pasa de altii, ci de noi! Ce vrei? Vrei sa plec?

El: DA!

Ea: Asta iti spune tie sufletul? Asta vreu tu cu adevarat? Asta e dorinta ta?

El: Nu, imi doresc sa te iua in brate si sa fie ca inainte, sa te sarut si sa dispara trecutul, sa ramana doar prezentul si viitorul, sa nu mai conteze nimic, sa nu mai fie atatea persoane impotriva noastra. Vreau sa fim ca la inceput, vreau sa te iubesc din tot sufletul, sa fii a mea si sa fiu alt tau pentru totdeauna... dar asta nu se poate...

Ea: De unde stii? Ai incercat? Renunti inainte sa incerci... Ma vrei? Spune-o. Stii ca te iubesc, ca te-as urma oriunde, ca n-as renunta la noi, stii ca si eu imi doresc aceleasi lucruri ca si tine. De ce renunti?

El: Nu vreau sa mai suferim... Nu poate exista un 'noi', intelegi?

Ea: Doar ia-ma in brate si strange-ma tare, si nu-mi mai da drumul niciodata. Nu plec nicaieri, nu renunt la noi... Nu renunta nici tu! Te rog!

El: De ce esti asa incapatanata? Vom suferi...

Ea: Pentru ca te iubesc si nu-mi pasa... Aici e locul meu, in bratele tale! Poate vom suferi sau poate vom fi fericiti, eu sunt dispusa sa risc totul pentru a fi impreuna... Dar tu?

El: Te iubesc!... Sa nu pleci niciodata!

*Just A Story...

Another day, same pain

Azi...Azi e doar o alta zi fara tine, o alta zi in care esti departe...Ciudat, a trecut o saptamana, trebuia sa ma obisnuiesc cu situatia asta, dar azi, azi credeam ca va fi diferit. Am crezut ca proasta ca poate ne vom impaca, dar m-am inselat... Pentru noi asta e sfarsitul a tot ce a fost si ce-ar fi putut sa fie. Nu-mi cere sa te uit, nu-mi cere sa nu sufar, caci mi-e imposibil...
Cum sa uit tot ce am trait impreuna, toate clipele in care ma tineai in brate si ma mangaiai? Esti departe, suparat pe mine, probabil cu o fata si poate ca iti e bine, poate ca nu simti ca-ti lipseste ceva, dar eu simt...eu simt ca-mi lipseste sufletul, atunci cand am plecat grabita de langa tine ti l-am lasat tie. Daca ai sti cat imi lipsesti m-ai asculta, poate chiar ierta... Te iubesc, te ador, as face orice pt tine, as merge pana la capatul lumii doar ca sa te vad 10 minute... Stii asta nu? Tu, mai bine ca nimeni, stii cat de mult te iubesc si, da, probabil ti-am facut mult rau, dar n-am facut si bine? Adu-ti aminte de momentele frumoase, adu-ti aminte de cum radeam si plangeam mereu impreuna, de cum ne jucam, de cate planuri aveam...adu-ti aminte de cum ma priveai uneori, cu cata afectiune te uitai in ochii mei. Aminteste-ti de noi, de noi in perioadele noastre bune... Ai pierdut multe pt mine sau din cauza mea, la fel si eu, dar din punctul meu de vedere a meritat totul, tu crezi ca nu?...
Nu vreau sa fie asta sfarsitul nostru!... Miss you!

Pain

Da, am luat Bac-ul daca asta va intrebati, l-am luat cu 7.58 si astept rezultat contestatiei la romana...Ar trebui sa ma bucur ca am luat, sa ma gandesc la facultate, la Bucuresti, la libertate, dar nu pot...Nici pana in clipa de fata n-am ajuns sa ma bucur cu adevarat de rezultat sau sa sarbatoresc. Zilele astea n-au fost sarbatoare ptr mine, ci chin, durere, suferinta ptr ca s-a terminat totul... Ptr ca am pierdut ceea ce iubeam cel mai mult, am pierdut persoana care ma facea fericita, langa care zambeam mereu, in bratele caruia eram protejata, acasa...eram eu. A trecut aproape o saptamana, nu-mi pot reveni, nu vreau sa-mi revin...Vreau sa-l vad, sa-l aud, sa-l tin in brate!!! Nu vreau sa ma uite, nu vreau sa devin trecutul lui, desi in sufletul meu cred ca am devenit deja istorie si cred ca acum are iubita. Mi-e dor de el! Imi doresc sa fie acum langa mine...

Am pierdut...din nou:)

Ce ar trebui sa faci cand iti dai seama ca ai visat degeaba, ca toate iluziile, sperantele, dorintele, sentimentele tale erau in zadar, erau doar sare pentru ranile tale care nu vor sa dispara? Cum sa reactionezi cand pierzi tot ce iubesti si nici macar n-ai dreptul sa te plangi, caci stiai de la inceput cum stau lucrurile si cat de fragile erau? Cum sa-ti opresti lacrimile cand vezi cea mai mare dorinta a ta disparand, cand ai luptat cat ai putut tu de mult pentru a fi bine si in final vezi ca nu e? Cum ar trebui sa reactionez eu avand in vedere ca ma dor atat de tare toate astea, dar n-am nici macar dreptul de a ma plange? Cum sa nu ma simt eu mai mult decat groaznic cand vad ca nu sunt... Cum sa uit tot ce-a fost din moment ce nu vreau? De ce sa uit cele mai frumoase clipe din viata mea? De ce nu sunt eu acum acolo? De ce ajung tot timpul altii sa-mi 'sufle' dorinta? De ce ei au dreptul la ce-mi doresc eu, cand eu ma rog seara de seara pentru a mi se implini dorinta? Sunt singura, singura in camera mea cu o cana de ceai in fata, cu tone de formule, teoreme, comentarii, variante aruncate peste tot prin camera, cu ochii inlacrimati, cu sufletul sfasiat, cu iluziile calcate in picioare, cu mintea ocupata cu atatea intrebari fara raspuns... Mi-e mila de mine, stau si plang, imi plang de mila, ptr ca nu mai am nimic, ptr k inevitabil raman singura,ptr in loc sa pun mana sa invat ptr Bac sau macar sa fac ceva ptr a gasi un zambet pe undeva aruncat ptr a-l afisa lumii, eu sufar... Da! Da, sufar. Da, nu mai vreau nimic. Da, s-a temrinat si ce n-aveam. Da, am luptat degeaba. Da, tot eu sunt cea singura. Si da, da, pentru numele Lui Dumnezeu, mi-e mila de mine... Adio, cel mai mare vis al meu! Adio, cel mai frumos sentiment! Imi pare rau ca te-am pierdut!...

Pur si simplu MI-E DOR!

Crezi ca iti e dor de momentele din trecut? Ce ai face ca sa le aduci inapoi? Pana unde ai fi capabil sa mergi pentru a trai din nou clipa aceea speciala? Eu as merge pana-n panzele albe si-napoi doar pentru o secunda traita ca atunci... Mi-e greu sa vad ca trecutul era mai frumos decat prezentul, ca inainte puteam visa cu ochii deschisi, iar acum mi-e teama si de visele din timpul somnului, caci la trezire realitatea ma loveste brusc. Unde sunt clipele de altadata? Unde sunt ochii aceia vezeli si jucausi, unde e zambetul pe care-l adoram? Cand am devenit atat de batrana sufleteste? Cand am uitat sa zambesc? Cand a trecut timpul? Cum de a trecut atat de repede? Cum de nici acum n-am castigat ceea ce-mi doresc atat de tare: iubirea, afectiunea, respectul...?

Incarcare toner:merita?

Cand vine vorba de imprimante, de foarte mult timp, aud pe toata lumea vorbind despre “reincarcare” / “reumplere” / “refill”, despre centre de reincarcare care au aparut ca ciupercile dupa ploaie cam din doua in doua colturi si care se ofereau sa iti preia cartusul folosit si sa ti-l reumple pentru a fi refolosit. Pana aici toate bune si frumoase, nu ? Dar problema vinde cand te trezesti cu un minunat cartus bun de nimic, cu tot biroul murdar de tus si cu banii luati.

Stiti de cate ori se poate reincarca un cartus ? De maxim trei ori !!! Cunosc persoane care il reincarca lunar apoi se mira de ce nu mai sunt print-urile la fel de bune din punct de vedere calitativ. O alta problema grava, spun eu, este ca ajungand la un astfel de centru de reincarcare trebuie sa-ti lasi cartusul acolo, deoarece operatiunea de refill dureaza in jur de patru-cinci ore, timp in care cartusul tau aflat la prima reincarcare, sa zicem, poate fi foarte usor inlocuit cu un altul care s-ar afla la a treia. Tu ca si client, nu ai cum sa-ti dai seama de asta decat in momentul in care ajungi acasa si constati cu uimire ca imprimanta iti da erori. Mai mult decat atat, exista toate sansele ca in timpul procesului de reumplere cartusul de http://www.tonereurope.ro/ sa fie avariat din cauza manoperei defectuoase si pot aparea scurgeri de toner capabile sa produca o mizerie crunta, iar tusul se curata al naibii de greu de pe obiectele de mobilier (din experienta spun asta ) sau chiar cartusul poate deveni complet inutil.

Multe persoane au debaraua plina ochi cu imprimante, caci uneori e mai rentabil sa iti cumperi o noua imprimanta decat sa schimbi cartusul. Dar TonerEurope ne propune o varianta mai buna, mai sugura si mai rentabila pentru a putea folosi imprimantele : cumpararea unui nou cartus http://www.tonereurope.ro/ ori de cate ori cel vechi se strica/usuca/termina. Preturile sunt foarte bune, iar gama de produse este varita avand de la cartuse http://www.tonereurope.ro/toner/toner-pt-hp.html pana la cartuse http://www.tonereurope.ro/toner/toner-pt-samsung.html    toner Samsung. Pentru mai multe detalii vizitati site-ul lor :

Haos

E haos in viata mea, am intrat pe ultima suta de metri a examenelor si m-am panicat. E nebunie, toti vor sa invatam, toti vor note, toti vor schimbari, iar eu vreau doar un pic de liniste ca sa-mi pun ordine-n ganduri. Atestatele sunt aproape facute (mai am putin la engleza), fizica...am ajuns sa-mi fie teama de ea, matematica hmmm merge, romana mai am de invatat vreo 7 comentarii, sunt obosita, sunt plictisita, sunt fara pic de chef si totusi trebuie sa ma mobilizez, sa pun mana pe carti...In urmatoarele 2 luni se hotaraste viitorul meu, iar eu vreau sa detin controlul asupra lui.
Ce sa spun? Ai mei sunt aiurea, sunt eu si asa stresata ma mai freaca si ei la melodie cu 'Daca nu iei Bacu'...', 'Mai stai mult p'afara?', 'Ce-i cu tine?Bacu' bate la usa!!!' Abia astept sa plec de acasa si sa o iau de la capat, am ajuns sa urasc absolut TOT din orasu' asta plin de ratati cu fite si de curve. Ma bucur ca sunt linistita pe plan sentimental, desi stiu ca la un moment dat totul va face bum si ne vom certa sau va incepe sa iasa cu altcineva, momentan ma simt ok. E bine asa, e langa mine, are grija de mine, ma ajuta cu tot ce poate si incearca sa ma linisteasca.

Imi cer scuze din tot sufletul ptr ca postez atat de rar, dar credeti-ma sunt asa imprastiata incat abia imi fac timp sa scriu cate ceva p-aici. Promit ca imediat dupa bac va ploua cu postari p'aici. Va pupacesc si va multumesc!:*

Hurt

Am ajuns sa nu ma mai cunosc, am ajuns sa ma simt un robot tampit care e programat sa faca tot felul de chestii...Am ajuns sa mi se faca rau din cauza plansului in exces... Ma uit la mine si vad tot ce uram, cand am ajuns asa slaba, cand am ajuns sa accept sa fiu facuta in toate felurile? Pentru numele Lui Dumnezeu, m-am saturat sa-mi vad mereu fata uda, vreau si eu sa fiu ca orice alta tipa de 18 ani, vreau sa ma plimb cu cineva de mana pe strada, vreau sa fiu sarutata, vreau sa fiu tinuta ore intregi in brate, sa mi se spuna 'te iubesc'...am si uitat cum suna cuvintele astea din gura unui baiat. Ma doare tot corpu', am ajuns sa inteleg ce inseamna sa nu mai simti nimic...Cand ai sufletul ranit, trupul e doar o prelungire a sa, te doare la fel sau chiar mai tare, pana cand ajunge sa se auto-anestezieze...si atunci nu mai simti nimic. Asa ma simt eu acum, dupa o noapte de cacat, dupa atatea ore de plans, dupa atatea cuvinte urate...De ce sa cersesc o farama de iubire, de atentie? Pana la urma trebuie sa iau totul asa cum vine...
Daca viata iti ofera lamai, priveste-o pe tarfa in ochi si fa-ti o limonada!Apoi zambeste!

Love is in the air:)

Te iubesc pentru zambetul tau,
Te iubesc pentru ochii tai schimbatori,
Te iubesc pentru ca ai grija de mine,
Te iubesc pentru fiecare clipa petrecuta impreuna,
Te iubesc pentru ca imi faci inima sa bata mai tare,
Te iubesc pentru ca ma faci sa plang,
Te iubesc pentru ca ma faci sa rad,
Te iubesc pentru ca ne certam,
Te iubesc pentru ca mereu ne impacam,
Te iubesc pentru ca ai incredere in mine,
Te iubesc pentru increderea pe care o am in tine,
Te iubesc pentru ca mereu ai fost acolo,
Te iubesc pentru noptile cand adorm la pieptul tau,
Te iubesc pentru diminetile cand ma trezesc la tine-n brate,
Te iubesc pentru ca te visez mereu,
Te iubesc pentru ca ma faci mereu geloasa,
Te iubesc pentru cand ma strangi in brate,
Te iubesc pentru cand ma atingi,
Te iubesc pentru ca ma ajuti sa fiu mai buna,
Te iubesc pentru ca stiu ca vei fi mereu acolo,
Si cel mai important, te iubesc pentru ca esti TU.

Mereu iti spun ca te iubesc, dar nu stiu
daca ti-am spus vreodata si de ce. Indiferent
ce se va intampla cu noi, te rog, nu uita niciodata ca
TE IUBESC!
Happy Valentine's Day!:)

Oameni:)

Ma uit in jurul meu si imi dau seama ca lumea asta e atat de rea, de orgolioasa si de proasta incat mi se face greata. Unde dracu' au ramasi oamenii pe care ii visam in copilarie, oamenii aia buni, calzi, care te-ar fi ajutat oricand? Unde au ramas bunul simt si dorinta de dreptate pe care speram sa le regasesc in cei de langa mine? Cand au devenit oamenii caini si cainii oameni? De ce pot trece, fara sa-mi fie frica,pe langa un caine care latra amenintator, dar nu pot trece linistita pe langa oameni care nici macar nu ma cunosc si am tendinta de a ma uita in urma pentru a ma asigura ca sunt in siguranta?

Din nu stiu ce motiv de la un timp lumea se bucura sa te vada distrus, iti dau voie sa umbli mai mult dezbracat decat imbracat, ai voie sa bei pana ajungi la spital in coma alcoolica, n-are nimeni nimic impotriva daca tragi pe nas, dar nimeni, asculta-ma bine, nimeni nu iti ingaduie sa fii fericit. A fi fericit a devenit o crima. Spune-i cuiva ca esti fericit, ca iubesti si esti iubit, ca ai bani, ca esti sanatos si se va uita la tine ca la un nebun, iti va intoarce spatele si se va indeparta. Dar spune-le oamenilor ca suferi, din orice motiv, si vor incepe sa-ti spuna ca le pare rau si te vor intreba daca te pot ajuta cu ceva, iar daca le vei cere ajutorul se vor face ca ploua, se vor scuza frumos si vor avea grija sa spuna tuturor razand cat de greu iti este.
Mi-e mila de noi si de ceea ce am devenit. Aratam cu degentul pe x si y, nu ne plac oamenii care ne conduc tara, dar cati dintre noi pot fi 100% sinceri cand spun 'eu am fost un om bun cu toata lumea, am fost un bun crestin, dar nimeni nu a apreciat, deci ei gresesc, nu eu'? Eu cred ca foarte putini.

Redirectioneaza 2% din impozit

In fiecare an statul iti impoziteaza veniturile cu un procent de 16%. Conform Codului Fiscal - Legea 571 / 2003, Art. 84, fiecare persoana poate redirectiona 2% din cele 16% catre o organizatie non-guvernamentala.
Eu va propun sa redirectionati acesti 2% catre Fundatia Alexandru.
Pentru asta trebuie sa urmati 2 pasi simpli:
1: Completeaza cu datele personale scrise de mana cu litere de tipar declaratia 230
2: Trimite declaratia 230 completat la Administratia Financiara pana la data de 15 Martie 2012! Aici gasiti adresele tuturor administratiilor financiare din tara.

V-as fi foarte recunoascatoare daca a-ti dona acesti 2%, caci daca vor ajunge la Fundatia Alexandru va promit ca vor fi folositi pentru a ajuta alti oameni, iar daca ii veti lasa statului stim deja cu toti ce se va intampla cu acesti bani: vor umple buzunarele oamenilor statului.

P.S.: Lasa-ti-mi si mie un comment spunandu-mi numele vostru in cazul in care ma veti ajuta. Va multumesc anticipat!:*

Prietene?

S-a terminat, anul acesta nu mai cred in prietenie adevarata, caci n-am de ce. In ultimele luni toate prietenele m-au ranit, nici uneia nu i-a pasat ce fac sau daca mai traiesc. De acum nici mie nu-mi mai pasa de ele.
Se au unele pe altele? Gresit: se mananca de .... unele pe altele, ceea ce e evident adevarat.
Nu ma credeti? Uitati-va la mine, dragele mele, eu cea care eram 'cea mai buna prietena' a fiecareia dintre voi, care nu eram niciodata barfita sau detestata de vreuna, EU am fost cea tradata.
Va simtit bine? Sper ca da, din tot sufletul sper ca da, si sa nu care cumva sa credeti ca va mai fi vreodata ce a fost... veti fi tare dezamagite. Pentru mine prietenele mele cele mai bune s-au mutat, au plecat, s-au evaporta, dar nu mai exista.
Anul acesta se vor schimba multe. Promit!:)