Am ajuns sa nu ma mai cunosc, am ajuns sa ma simt un robot tampit care e programat sa faca tot felul de chestii...Am ajuns sa mi se faca rau din cauza plansului in exces... Ma uit la mine si vad tot ce uram, cand am ajuns asa slaba, cand am ajuns sa accept sa fiu facuta in toate felurile? Pentru numele Lui Dumnezeu, m-am saturat sa-mi vad mereu fata uda, vreau si eu sa fiu ca orice alta tipa de 18 ani, vreau sa ma plimb cu cineva de mana pe strada, vreau sa fiu sarutata, vreau sa fiu tinuta ore intregi in brate, sa mi se spuna 'te iubesc'...am si uitat cum suna cuvintele astea din gura unui baiat. Ma doare tot corpu', am ajuns sa inteleg ce inseamna sa nu mai simti nimic...Cand ai sufletul ranit, trupul e doar o prelungire a sa, te doare la fel sau chiar mai tare, pana cand ajunge sa se auto-anestezieze...si atunci nu mai simti nimic. Asa ma simt eu acum, dupa o noapte de cacat, dupa atatea ore de plans, dupa atatea cuvinte urate...De ce sa cersesc o farama de iubire, de atentie? Pana la urma trebuie sa iau totul asa cum vine...
Daca viata iti ofera lamai, priveste-o pe tarfa in ochi si fa-ti o limonada!Apoi zambeste!
